Ok, scriu asta ca să o am la îndemână de fiecare dată când cineva întreabă. Eu știu cum suntem noi, femeile. Că dacă avem o idee fixă legată de păr, nu există forță pe planetă să ne-o scoată din cap. O să facem pe dracu-n patru și tot ajungem cumva la coafor, sau, mai rău, ne procurăm echipamentul necesar acasă… și ieșim cu părul blond și ars, cu un breton oribil, cu un undercut neinspirat sau cu o tunsură aiurea. Știu, am văzut-o la altcineva, și arăta mișto. Sau simțim nevoia de o schimbare. Sau pur și simplu ne plictisim. Sigur, poate ieși chiar mișto. Dar hai să vorbim puțin despre efectele pe termen lung. Dacă citești asta, mai mult ca sigur nu o să te conving de nimic. Dar mai bine să citești, să știi ce te așteaptă, să nu zici că nu ți-a zis nimeni. Și măcar faci același gest impulsiv, dar în cunoștiință de cauză. Hai să-ți povestesc prin ce am trecut eu.
Prolog: cum am ajuns să mă tund
Din 2009-ish încoace, mi-am maltratat părul în toate felurile posibile. Am început cu un ombre care mi-a distrus vârfurile, apoi am alternat blond deschis cu șaten închis, prin decolorări, câțiva ani. Că mă bătea brusc gândul ce bine îmi stătea (culoarea care nu eram la momentul de față). Câteodată la salon, câteodată eu acăsucă, așa cu dungi. Am fost și roșcată turbat și arătam ca un clown, am fost și șaten foarte închis care semăna, la mine în cap, cu crema de ghete. Am fost diverse tipuri de blond, mai pui, mai platinat, mai ars și mai deteriorat, în funcție de ce ieșea. Am fost arămiu (neuniform), roz pastel, roșcat temporar (care arăta oribil după prima spălare și apoi te rugai de el măcar să iasă tot, dar te chinuia încă vreo 2 luni). La lungime n-am umblat niciodată drastic, dar ajung și acolo.
La sfârșitul lui 2019 am dat de metoda Curly Girl, care a fost mană cerească pentru părul meu stresat. Deși continuam să îi schimb culorile, rezultatul metodei a fost unul foarte frumos. Am reușit să ajung de la un păr ars la unul îngrijit, și să-mi recuperez buclele din copilărie. Eram cea mai fericită!
Processed with MOLDIV
Și-a venit pandemiaaaaa… Așa că am făcut două prostii: mi-am făcut un undercut la ceafă, din care am mai avut prin 2016. De fapt, mi l-a făcut soră-mea, acasă, cu mașina de tuns.
Și pentru că tot nu m-am potolit, l-am decolorat iar. După care, pentru că nu mi-a ieșit blondul acasă, singură, mi-am dat seama că blondul n-a fost niciodată o opțiune pentru mine, și am revenit la șaten. Și acum, ca melodia aia cu „m-am jurat că n-oi mai bea”… „m-am jurat că blondă nu”. Dar, dacă tot n-am mai umblat la culoare, am zis să fac altceva interesant și am ales codițe afro. Aș fi vrut ceva pe cap, dar, pentru că aveam undercut la ceafă, am fost nevoită să aleg varianta direcționată spre o coadă înaltă. A arătat foarte mișto.
Și codițele au fost împletite bine, de profesionist. Atât că, de la cât de stresat era părul meu, și de la greutatea extensiilor, după vreo săptămână au început să mi se smulgă firele din cap. Efectiv, ieșea din rădăcină, tras de… well, gravitație. Că oricum nu se mai ținea bine, și codițele au fost poate cea mai proastă idee, pentru mine, la momentul respectiv. Le-am scos pentru a minimiza pierderile, dar, după ce am scos extensiile și am despletit părul, am constatat că firele mele smulse erau mai multe decât credeam. Nu mi-a căzut atât de mult păr niciodată, și am făcut ca Paulo Coelho la râul Piedra, am șezut și am plâns.
Așa că am decis ca, pe timp de pandemie, să-i dau un reset părului meu. Un reset cum nu i-am mai dat niciodată. Și m-am tuns. Scurt.
Și mi-a plăcut rezultatul. Atât estetic, cât și funcțional. Dintr-o dată, era ușor să mă spăl pe cap, iar căderea aia nasoală a părului s-a oprit. Dar am știut de la bun început că vreau să-l cresc iar. Acum, tunsul scurt e o chestie de moment, dar creșterea părului e ceva ce presupune foarte multă răbdare. FOARTE multă răbdare.
Foarte multă răbdare!
Părul crește încet. Poți încerca tot uleiul de ricin din lume, tot Forcapilul, Revalidul și orice loțiune, leac băbesc sau masaj. Că părul tot încet crește.
Părul scurt se întreține lunar
Dacă ești prea comodă pentru a merge la salon lunar, nu te tunde scurt. Dacă vrei să îți menții coafura, trebuie tuns lunar ca să își mențină forma. Nimeni nu vrea perciuni de Elvis Presley și mullet de anii ’80 (revin imediat la asta). Dacă vrei să îl crești, trebuie tuns lunar ca să treacă de la o formă la alta și pentru a menține ritmul de creștere. Treaba că va crește mai rapid dacă îl tunzi e un mit, DAR va păstra ritmul (și ăla încet pe care îl are) doar dacă e tuns regulat. Asta pentru că vârfurile despicate „urcă” așa cum desfaci un fir de lână, și sufocă părul.
Idem cu vopsitul. Părul scurt își arată imediat rădăcinile și arată ciudat. Așa că trebuie și vopsit des.
Părul crește într-un ritm diferit în diferite părți ale capului
Crește și PARE să crească diferit. Depinde de la om la om, dar în general crește mai încet pe părți decât pe calotă. De asemenea, cum să vă explic? Față de umeri, fruntea e mult mai departe decât ceafa. Ca să ajungi la o lungime coerentă peste tot, părul de deasupra frunții trebuie să crească mult mai mult decât cel de pe ceafă. Apropo, asta dă acel efect de mullet, în care părul de pe ceafă se lungește, și arată ca băiatul ăsta:
Adio stabilitate și predictibilitate
Te-ai culcat cu un păr pufos și minunat, sperând că dimineață îl ai la fel? Țeapă. Dacă părul lung îl mai poți prinde într-o coadă ca să ascunzi o zi proastă, la părul scurt opțiunea asta dispare. Ai dormit pe o parte? Volumul de aseară va rămâne doar pe cealaltă parte. Ai părul ondulat? Un onduleu se va trezi să sfideze gravitația, ondulându-se în sus, când toate celelalte merg în jos sau măcar dreapta-stânga. Eu de exemplu m-am trezit într-o dimineață, așa:
Și singurul lucru care mi-a „coborât” părul din cap a fost să-l spăl… Și acum râd când văd șuvița aia care stă perfect perpendicular pe cap. Și în afară de somn, nu i-am făcut nimic.
Părul scurt se poate aranja!
Unul dintre cele mai stupide mituri pe care le-am auzit înainte să mă tund a fost ideea că doar părul lung se poate aranja. Că părul scurt stă într-un singur fel. Nu-i chiar așa. Sunt o grămadă de stiluri care arată foarte bine, iar părul scurt e chiar mai ușor de aranjat decât cel lung (atunci când cooperează, șuvițo!). Îi poți face cărare pe unde vrei, sau poți improviza breton. Pe care îl poți dez-improviza la următoarea aranjare. Îi poți pune toate fundele, cordeluțele și agrafele interesante posibile, și chiar se văd. Apropo, cu părul lung, când a fost ultima dată când cineva ți-a văzut cerceii? De altfel, dacă vrei să distragi atenția de la o zi în care șuvițele nu cooperează, o pereche de cercei mari sunt perfecți.
Sunt lungimi la care nu o să arate bine, dar trebuie să strângi din dinți
Când părul crește… ca să ajungă de la A la B, trebuie să treacă prin toate stările intermediare. Și, din păcate, nu toate sunt fericite. De exemplu, mie mi-a plăcut mult stilul de la început (prima poză după tuns), sau stilul scurt pe badassereală, rockeriță cu atitudine, sexy & alternativ, non-conformist, sau ce alte filme mai avem cu părul scurt.
De exemplu aici îmi plăcea:
Dar pentru asta, o săptămână mai târziu arătam ca Hammerhead din Spideman.
Sau am avut 2 șuvițe care îmi veneau peste frunte. Nu arătau nici a breton, nici a șuvițe rebele și sexy. Nici măcar nu arătau ca șuvița lui Superman. Nu le poți da după ureche, nu le poți lipi de cap, nu le poți constrânge nicicum. Pur și simplu strângi din dinți și aștepți. Dacă nu ai răbdarea și disciplina să aștepți, rămâi la scurt, sau rămâi la lung. Că tranziția ne omoară.
Apreciază noul început
E momentul cel mai potrivit să-ți îngriijești părul așa cum trebuie. Eu nu regret decizia de a mă tunde scurt, pentru că îl văd mult mai sănătos. De la tuns încoace, l-am vopsit doar cu henna, am ținut metoda CG, iar părul e foarte sănătos, des și puternic. Cade foarte puțin, neglijabil de puțin. Îngrijirea corectă ajută și la creșterea lui sănătoasă. Dacă primul lucru pe care îl faci pe părul scurt este să-l decolorezi și să-l arzi cu placa, pe motiv că „și-așa crește”, așteaptă-te să-l tunzi și pe partea aia agresată înainte de a putea face progres cu creșterea lui.
Dincolo de asta, e momentul să încerci toate frizurile și tunsurile care îți trec prin cap. La momentul de față, eu, care sunt mare fană Star Trek, sunt tunsă în stilul Vulcanienilor. Momentan, pun o poză cu T’Pol și fac una cu mine dimineață, că scriu asta târziu, seara.
Făceam asta dacă aveam părul lung? Probabil că nu. Mă distrez? Da. Aștept să îmi crească? Da. Și mai am probabil încă un an de zile de transformări. Dar sunt transformări sănătoase și benefice părului.
În loc de concluzie
Știu, nu ți-am scos ideea din cap. Și vrei în continuare să te tunzi scurt. Sau ai intrat aici doar de curiozitate, și râzi de freza mea. Ceea ce nu mă deranjează, apropo. Dacă ți-a fost utilă postarea, sau te-a făcut să zâmbești măcar odată, și-a atins scopul. Dacă vrei, poți să-mi trimiți poze sau să îmi spui experiența ta, dacă ai trecut vreodată prin aceleași lucruri. Sunt convinsă că mai ajută pe cine intră pe aici.
O să mai continue povestea când mai progresează lucrurile. Momentan sunt aici, aștept… Voi distrați-vă cu părul vostru, dar fiți în cunoștință de cauză. Ca în reclamele la bere: toate ca toate, dar cu responsabilitate. Cheers!