“Gata, am rezolvat misoginismul.” Aș fi vrut să spun asta, însă, nefiind vreo ființă atotputernică de soiul lui Q din “Star Trek”, nu am rezolvat misoginismul… pe deplin. În schimb (re)lansez o propunere auzită inițial în filmul “Mean Girls”.
‘You’ve got to stop calling each other sluts and whores. It just makes it OK for guys to call you sluts and whores.’ [‘Trebuie să vă opriți din a le spune (altor femei) curve și târfe. Dacă nu, băieții vor crede că e OK să vă spună și ei târfe și curve.’]
Voi radicaliza acest sfat și voi spune că, deși cuvintele de mai sus sunt probabil cele mai jignitoare, pletora de sinonime și eufemisme, precum și alți termeni de specialitate sunt la fel de dăunătoare. Voi fi și mai dură: dacă aveți peste 18 ani, nu sunteți fete, sunteți domnișoare, doamne sau femei. Și mai dură: dacă aveți peste 18 ani, uzul diminutivelor nu vă face să păreți mai tinere sau mai drăgălașe. Dar, să le tratăm pas cu pas.
Totul pornește de la vocabular
Așa cum spunea Ms. Norbury în Mean Girls, vocabularul persoanelor tinde să normalizeze anumite expresii și atitudini. Așa ne-am trezit cu invazia greșelilor gramaticale de import (“face sens”, “gen” sau chiar “compas” cu sensul de busolă, de la englezescul “compass”), inițial ironice iar acum duse la extrem. Așa a apărut moda prescurtărilor și diminutivelor (“csf nai csf”, “bonuleț”, “graviduță”, “mulțu’/cu plă’ “).
Sigur că, acasă, putem vorbi cum dorim, dar în public și mai ales în viața profesională este o greșeală. Lăsând la o parte non-conformismul fiecăruia, să ne gândim la respect. Ce șanse de promovare într-o firmă are o doamnă care le povestește colegilor despre “căcuță”? Ce șanse de a vinde un apartament are un agent imobiliar care se exprimă prin “așe’ ni, uită cum îs păreții aci, i-o dat ăștia cu lavabilă da’ dacă trebe mai dă un strat!”.
Dispreț și răutate
Cu toată tristețea, observ că răutatea lingvistică e apanajul femeilor.
La primul nivel, relativ inofensive, sunt intepelările de tip “fată”, “pisi”, “iubita” etc., al căror singure dezavantaje sunt transferabilitatea spre bărbați și ridicolul. E greu să vezi persoane trecute de o anumită vârstă că se referă la ele însele sau la prietene prin “fată”. E și mai greu să suporți scena în care bărbații preiau aceste apelative. Un bărbat de 50+ povestește că a cunoscut o “fată extraordinară”. Păi, ori e o femeie extraordinară, ori bărbatul e alde Liviu Dragnea…
La cealaltă extremă sunt cuvintele clar derogatorii. Din păcate, cuvintele “curvă”, “târfă”, “are sponsor”, “țoapă”, “țărancă”, “parașută”, “psihopată”, “flămândă” etc. apar mai des în comentariile, online sau offline, ale femeilor! Femei care pe de o parte urmăresc mesaje feministe și predică egalitatea între sexe, dar sunt primele care se bucură de ocazia de a arunca noroi în altă femeie. Acest tip de feminism prin delimitare, în care “eu sunt deșteaptă, dar păcat că altele sunt proaste” este unul dintre cele mai subtile moduri prin care se propagă atitudini anti-egalitare. Pentru dovezi din această serie, intrați oricând pe grupurile de Facebook ale fanilor “Bravo, ai stil!”. Veți găsi acolo sute și chiar zeci de doamne care se înjură(*) una pe cealaltă pe baza unei rochii purtate de Silvia, Marisa sau Iuliana la televizor.
(*) pentru necunoscători, nu e vorba de injurii ușoare sau ironii fine, ci chiar de acolo am luat exemplele de la începutul paragrafului.
Aș menționa aici și “mică”. Acel cuvânt care adaugă doza de ironie, care completează orice oximoron. “Deșteaptă mică”, adică proastă. “Fashionistă mică”, adică lipsită de stil. “Frumoasă mică”, adică urâtă. Statistic vorbind, eu sunt mică în sensul în care nu sufăr de o înălțime peste 160. Cu toate astea, nu cred că ar trebui să suport de la nimeni, vreodată, apelativul de “mică”, tocmai datorită componentei metaforice. Nu mă deranjează faptul că sunt mică, sau că s-ar referi cineva la înălțimea mea ca fiind mică, mă deranjează uzul meschin. Și nu cred că ar trebui cineva, bărbat sau femeie, să accepte “micimea” proiectată asupra lor de alții.
O variantă prescurtată a acestei epistole:
Pentru feminism adevărat, e nevoie de femei care să joace în echipă. A elimina dublul standard înseamnă a te expune tratamentului egal. Or, când ne plângem că bărbații nu ne iau în serios sau se comportă necorespunzător, să ne amintim dacă nu cumva le încurajăm atitudinea, având aceeași atitudine față de alte femei.