Îndrăgostiți de IT — o industrie în care mai lipsește doar covrigul din stiva câinelui
Îndrăgostiți de IT — o industrie în care mai lipsește doar covrigul din stiva câinelui

Îndrăgostiți de IT — o industrie în care mai lipsește doar covrigul din stiva câinelui

Sinceră să fiu, citesc cu mare entuziasm articolele noii generații jurnalistice: Casa Jurnalistului, RISE Project, Recorder. Însă astăzi aș dori să scriu despre problemele pe care le ridică articolul Recorder despre industria IT, precum și despre câteva preconcepții de care m-am lovit personal, în perioada de activitate în IT. Voi încerca să fiu cât mai punctuală în observații, ca să avem cu toții timp să ne uităm la meci deseară.

Câți?

Zic cei de la Recorder:

sistemul de educație este deja depășit și nu reușește să acopere cererea tot mai mare de specialiști IT. Din universitățile de profil ies anual 7.000 de absolvenți, în timp ce industria IT ar avea nevoie de 12.000.

Sunt câteva probleme pe care le văd în această abordare. Industria IT, așa cum o cunosc eu, are nevoie disperată de oameni, însă calitatea lor și a muncii pe care o pot depune este crucială. IT-ul nu se poate practica (și, mai ales, nu se poate preda) așa cum se face săpatul sau fitnessul. Știința calculatoarelor este, în primul rând, o știință a rezolvării de probleme, iar fără afinitatea pentru rezolvare de probleme a unui individ, este absolut inutil a-l “îndopa” cu probleme.

Aud des “cred că mi-ar plăcea informatica, să stau la calculator ca voi, toată ziua și să câștig bine, dar nu mi-a plăcut matematica așa că nu mi-am dat interesul nici la informatică” sau “eu voiam să fac X, dar ai mei zic că asta cu programarea e meserie de viitor”. Fără curiozitatea de a încerca, fără o motivație reală, o astfel de persoană poate într-adevăr să ajungă un programator mediocru, relativ bine plătit, de obicei nefericit.

Baza de selecție e mică: avem puțini elevi pe care profesorii să îi poată modela spre informatică. Dintre aceștia puțini, unii nu vor, alții nu pot. Dintre cei rămași, mulți au alte pasiuni sau priorități, care îi duc spre alte cariere. În toată această poveste, un profesor slab la clasă are relevanță mai mică, deși cei de la Recorder par a sugera că asta e problema principală.

Salariile din învățământ

diferența dintre salariile plătite în industria IT și cele din învățământ este uriașă, așa că prea puțini tineri informaticieni se îndreaptă spre o carieră pedagogică.

Banii nu sunt singurul motiv pentru care un informatician (nu) ar intra în învățământ, dar aici le dau dreptate celor de la Recorder. Însă aici nu contează atât de mult domeniul la care ne raportăm. Toți profesorii sunt prost plătiți, salariile ar trebui crescute pentru profesorii de informatică (așa vom avea informaticieni mai mulți și mai buni), dar și pentru profesorii de biologie (medici mai mulți și mai buni), limba română (persoane pe deplin alfabetizate care pot intra mai ușor în câmpul muncii), engleză, istorie, matematică, fizică, etc. Inclusiv pentru unele materii care nu există încă, dar pe care le cerem demult: educație sanitară și sexuală (performanță mult mai bună a angajaților când sunt sănătoși, curați și nu fac copii la 12 ani).

Încă o mică tristețe de-a mea: am predat câteva semestre și nu am făcut-o pentru bani. Am făcut-o ca să ajut niște oameni și îmi amintesc cu drag mulți dintre studenții cu care am lucrat. Pe cei buni și pe cei slabi, pe cei mediocri, pe cei care m-au apreciat și pe cei care nu mă suportau. În contextul ăsta, mi se pare cel puțin urât din partea unui “tânăr informatician” să se exprime astfel:

Mi-e și rușine să spun cât câștig de la Vianu. Vreo 1.400 de lei. Cine îți vine să predea informatica pe banii ăștia?

Urât, zău că e urât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *