M-a enervat recent un video de-al Danei Budeanu. Asta pentru că, din elitism sau feminism sau cine știe ce alt motiv, nu pot fi de acord cu Dana Budeanu. Și totuși am fost de acord cu unele nuanțe ale discuției despre șofatul la femei, așa că am pornit o introspecție serioasă. Cu ocazia asta, mi-am amintit atât din tinerețile mele ca șoferiță, cât și de alte femei pe care le-am învățat, supravegheat, sfătuit sau observat într-alde condusului de autovehicule. Concluzia pe care am tras-o e poate cam tranșantă și feministă. E poate cam de stânga, deși nu am condus niciodată pe la engleji.
Teoria mea este că femeilor nu li se oferă oportunitatea de a învăța să șofeze bine. Singura diferență dintre o femeie care conduce prost și un bărbat care conduce bine e experiența, și nu neapărat sexul. Sigur, e timpul să îmi explicați că, în mod tradițional, bărbații sunt mai buni la orientarea în spațiu. Răspunsul meu la fel de tradițional va fi sunetul ăla de pârț și argumentul că femeile au atenție distributivă mai bună. Ultima oară când ați făcut o parcare laterală, cu siguranță nu a fost în vid, ci în jurul altor mașini care circulau pe lângă voi, sau erau staționate de-o parte și de alta a locului vostru. În șofat și în parcat, orientarea în spațiu e fix atenția distributivă la toate colțurile mașinii, la sensul de mers, la ambreiaj, schimbător și ce mai vreți voi. Așa că pornim tabula rasa, fără stereotipuri despre abilitățile fenomenale ale sexelor.
Condusul unei mașini e o treabă care se învață. Ia ridicați mâna cei care nu ați făcut nici măcar un accident. Sau ridicați mâna cei cărora niciodată în viață nu le-a fost frică să schimbe banda, să pornească din rampă sau să parcheze. Ridicați mâna cei care ați avut din prima un Mercedes nou-nouț și nu o conservă second, cu care v-ați învățat să șofați, și la care încă vă gândiți cu drag. O nostalgie care vine deși aerul condiționat mergea doar când avea chef (de obicei 5 minute înainte să ajungi la destinație), covorașele erau altă marcă decât mașina, schimbătorul scârțâia doar la o anumită viteză, o jantă era ruginită sau bordul era lipit cu bandă izolatoare. Bine, presupun că Selly nu citește asta. Or, în acea „mașină”, frica dispare treptat, invers proporțional cu încrederea în propriile abilități.
Dar, așa cum spunea și Dana Budeanu, majoritatea femeilor sunt șoferițe de ocazie, când bea soțul sau când e weekend și „li se lasă pe mână” mașina. Spre deosebire de Dana Budeanu, eu nu cred că e doar vina femeilor, că le-ar fi frică. Dacă soțul nu bea de cel puțin 3-4 ori pe săptămână, când să șofeze doamna? Între două weekend-uri, frica revine. La drum lung, „știe el” să conducă. Când e vorba de parcat, ea trebuie să se dea jos, să nu strice mașina „lui”. Ea face prea multe manevre, îl enervează. Domnilor, nu mai menajați femeile și mașinile, că fără experiență nu se va întâmpla nicio minune. Așa cum vi s-a spus vouă la 18 ani că bărbații trebuie să șofeze, și nu v-a luat nimeni volanul din mână la orice mică greșeală, învățați să faceți la fel și cu alții, indiferent de sex.
Apropo, de aia m-am și apucat de scris astăzi, că am asistat în trafic la o astfel de scenă. Ea a tras pe dreapta să îl ia pe el cu mașina, și într-adevăr nu a tras fix la marginea drumului. Erau îmbrăcați frumos amândoi, el la costum cu cravată și pantofi eleganți. Și omul a început în mijlocul străzii să dea din mâini ca un elicopter, să urle la doamnă să se dea jos, să-și arunce cu nervi umbrela, că uite-o cum a oprit aiurea și nu-și dă seama că trebuie să întoarcă, că merg pe altundeva? Mă și pornisem să deschid geamul să îi zic că nu-l scoate costumul ăla frumos din gunoiul ce e, dar mi-a coborât prea încet și deja se urcase la volan. Asta ca să nu zic că, dacă eram în locul ei, îl lăsam să vină cu CTP-ul.
Revenind, nu cunosc nicio femeie care să șofeze constant de cel puțin 6 luni (pandemia nu se pune), și să șofeze prost. Nu cunosc nicio femeie care să aibă mașină proprie și să șofeze prost. Sfatul meu? Domnilor, lăsați femeile să facă ce vor șofeze. Doamnelor, puneți mâna pe covrigul ăla că nu mușcă. Nu e nevoie de doctorat, de mușchi, de geometrie analitică sau de 100 de ani de experiență. Cu atenție și exercițiu, veți realiza într-o zi că tocmai ați schimbat banda fără să vi se pună nod în gât, că ați parcat lateral pe trei sferturi de loc, sau că ați pornit din rampă în timp ce vorbeați la telefon (pe handsfree) și beați o cafea to go. Mă rog, voi să nu faceți chiar de-astea.