Plata prin card contactless la comercianți — First World Problems
Plata prin card contactless la comercianți — First World Problems

Plata prin card contactless la comercianți — First World Problems

cardul contactless: o metodă de plată SF și nu prea

Sunt unul dintre acei oameni care nu prea au bani cash în portofel, aproape niciodată. Plata cu cardul, mai ales cu un card contactless, mi se pare mult mai eficientă dintr-o pletoră de motive: e mai rapidă, nu pune probleme de rest, nu e nevoie să cari după tine bancnote (indiferent de suma de plată), e sigură și poate fi urmărită foarte ușor printr-un serviciu de Home Banking, care dă raportul tranzacțiilor, soldul contului și o groază de alte informații utile celor care își urmăresc cursul financiar.

Cu toate astea, există niște probleme tipice comercianților, pe care le-am întâlnit “de la vlădică la opincă”, de la magazinele de colț și până la mari magazine (cu pretențiile aferente). Le enumăr mai jos nu dintr-o dorință de a fi Gică Contra, sau de a-mi etala calitățile de chițibușar, ci pentru că astfel de probleme trebuie aerate și rezolvate. Pentru magazinele și operatorii de servicii care au pretenții legate de calitatea produselor și a clientelei, mi se pare grav ca, în anul de grație 2017, angajații lor să fie incapabili să opereze un POS. (Sau, mai grav, să întrebe ce-i aia?)

1. Epoca digitală nu înseamnă că trebuie să îmi atingi cardul cu degetele

Când îmi scot cardul din portofel, nu mi-l înhăța din mâini ca să îl pui la POS. Clientul decide dacă și cum plătește, că dacă plătesc cash nu îmi ceri portofelul ca să îți alegi bancnotele… Întinde-mi POS-ul sau arată-mi zona unde trebuie să ating cu cardul. Cardul contactless este proprietatea mea personală. Faptul că plătesc cu el nu înseamnă că vreau să ți-l împrumut câteva secunde ca să-l admiri sau să-l atingi. Sunt perfect capabilă să ating eu cu cardul acolo unde scrie “Apropiați cardul”, după ce verific suma. De asemenea, nu aranja casa de marcat, tejgheaua sau spațiul de servire astfel încât să nu am de ales, lasă un POS sau o extensie a acestuia spre client.

2. Tegiversări, probleme, negocieri

Învață să operezi POS-ul și ce înseamnă plata cu cardul contactless. Nu te răsti la mine că pentru sumă de peste 100 de lei “oricum îmi cere PINu’ ”. Ce legătură are PIN-ul cu băgatul cardului în aparat?

Nu te uita la mine ca mielul la poarta nouă, că nu știi cum se face plata contactless. Ca vânzător sau reprezentant al unei firme de prestări servicii care folosește plata prin card, e de datoria ta să te interesezi cum se abordează diferitele scenarii. Apropo, la majoritatea POS-urilor, meniul principal arata cateva variante, dintre care prima e “Vânzare” simplă, așa că apeși pe 1. și introduci suma, după care clientul apropie cardul. Nu e ceva ieșit din comun de dificil.

Nu mă minți că nu este semnal pentru contactless, că nu există să fie semnal doar pentru plata cu cardul băgat în POS. Dacă este vreo problemă de semnal, e generală, nu e limitată la contactless.

3. Reasonable expectations

Dacă văd un POS pe tejghea, voi presupune că este funcțional. În cazul în care are vreo defecțiune, anunță-mă fie printr-un semn sau verbal, ca să am timp să mă răzgândesc sau să caut un ATM. Mai ales dacă trebuie să plătesc la ridicarea unei comenzi, anunță-mă atunci când fac comanda, nu mă pune în situația de a mă învârti ca un titirez prin diverse locuri.

Cam asta e cu plata prin card contactless. Avansată, comodă și practică, însă mai are mult de recuperat în materie de cod al bunelor maniere.