Trebuie să recunosc că mereu trișez cu titlurile. Îmi place să citesc istorie din foarte multe motive, unele mai mult sau mai puțin relevante altora. Însă mă refer, aici, la un arhi-motiv, dacă îl pot numi așa:
Istoria merită citită pentru că acei oameni erau mai degrabă asemănători nouă decât diferiți.
Conceptul nu e al meu, original. L-am întâlnit, spre rușinea mea, destul de târziu în viață, în “The Great Courses”, pe Audible, parte a unui curs foarte interesant despre ciuma bubonică. De fapt, era motivul principal pentru care subiectul o fascina pe autoarea cursului. Nu ciuma în sine, aceasta prezentând interes mai degrabă pentru un biolog, decât pentru un istoric, ci modul în care oamenii vremii au reacționat, atunci, în fața ciumei.
Avem o putere de abstracție foarte mare. Putem folosi acea putere de abstracție pentru a stabili parametrii sub care ne oglindim în oamenii trecutului, fie ei mari personalități sau personaje de la “firul ierbii”. E fascinant a vedea că strămoșii noștri aveau probleme aproape identice cu ale noastre, se comportau asemănător, iar sute și chiar mii de ani nu pot schimba, în fapt, natura umană.
Un mic exemplu: Iulius Caesar a dispus reglementarea traficului în Roma, astfel încât carele de aprovizionare aveau interdicție în timpul zilei. Două mii de ani mai târziu, cam aceleași soluții se aplică pentru autovehicule. Tehnologie mai avansată, dar soluții identice.
—
Făcând abstracție de “meseria” lui Hannibal, cât de multe ne poate învăța el despre leadership, la mii de ani distanță! Înainte de bătălia de la Cannae (care se va dovedi a fi o mare victorie pentru Hannibal și forțele lui împotriva unor armate romane mult superioare numeric), generalul său, Gisgo, se mira spunând:
“E uimitor cât de mare e armata romanilor!”
“Dar ți-a scăpat ceva, din vedere, Gisgo.”, i-ar fi spus Hannibal, “Într-adevăr e uimitor că sunt mulți, însă e mult mai uimitor că printre toți acei mulți oameni, niciunul nu e Gisgo.”
Oare câți autori ai cărților de leadership ar visa la asemenea replici pentru motivarea angajaților?
—
Un arhetip al mamei se găsește la Cornelia Africana, mama fraților Gracchi. Întrebată de ce nu poartă bijuterii prețioase, ea își arată fiii, spunându-le femeilor romane că nu există bijuterii mai de preț.
Poate că un astfel de model ar fi benefic în cultura contemporană.
—
O mare parte dintre motivele pentru care merită citită istoria, majoritatea lor sunt subordonate acestui arhi-motiv al asemănării cu oamenii trecutului. Dorința de a nu repeta greșelile istorice, nevoia de a prevedea acțiuni și reacții, afinitatea pentru informația istorică pură, dar și pentru variile ei perspective (de ce așa? de ce atunci? de ce chiar acele persoane?), toate sunt moduri diverse de a spune că suntem mai asemănători cu strămoșii noștri decât părem. Mai asemănători decât credem sau am vrea să credem.
Apoi, merită a citi istorie pentru că e a naibii de interesantă… Dar presupun că, într-un fel, și acesta e un motiv subordonat acestei asemănări istorice. Un motiv subordonat însuși Timpului, care ne poartă prin sute, mii și zeci de mii de ani de schimbări ce converg tot în aceeași natură umană.